Călin Georgescu: “În 2030 omenirea se va confrunta cu criza apei și a hranei”

Din ciclul aparițiilor in media a Asociației AGRID, vă prezentăm un nou articol, de această dată scris de către domnul Antonio Momoc.

Invitat de Asociația AGRID la conferința cu tema ,,Dezvoltarea durabilă: Miza geopoliticii contemporane. Strategia României”, Călin Gerogescu, directorul Centrului pentru Dezvoltare Durabilă în România a atras atenția asupra istoriei pe care o trăim cu consecițe atât de dramatice pentru viitorul apropiat al omenirii.

Topirea permafrostului (strat de sol înghețat permanent) din Rusia, pădurea amazoniană care se usucă, apa ghețarilor care se topește au urmări îngrijorătoare cu efect imediat, dar mai ales pe termen mediu și lung.
Din cifrele prezentate de dr. Georgescu reiese că 63% din permafrostul Rusiei se topește, ceea ce înseamnă că în câțiva ani Rusia va deveni cel mai mare grânar al lumii. Seceta din 2010 a afectat mai mult de 3 milioane de km pătrați din cei 5,5 milioane de km pătrați ai regiunii Amazonului. 5 milioane de km pătrați din Amazon se usucă, iar prin distrugerea pădurilor amazoniene se vor elibera în atmosfera 8 miliarde de tone de dioxid de carbon. Astfel Amazonul devine unul din marii emițători de gaze cu efect de seră din lume, deci o mare sursă de poluare. Știm cu toții că apa ghețarilor se topește, dar ea nu se duce în oceane ci se evaporă, întrucât este o gaura în stratul de ozon la Antartica. Pinguinii mor astăzi de foame deoarece algele de pe foștii ghețari nu mai există, odată cu topirea ghețarilor dispărând și sursa de hrană zilnică a pinguinilor. Ursul polar se îneacă și el, deorece pe gheața care se topește nu mai poate vâna.

Evident, adaugă Călin Georgescu, oamenirea are scopuri mult mai mărețe, iar dispariția ursului polar și a pinguinului nu neliniștesc oamenii. Românii au și ei preocupări mărețe, în vreme ce pădurea dispare cu 3 hectare în fiecare oră.

“Sunt oameni care taie și oameni care investesc”. În România se taie și din cheltuielile publice și din pădure cu aceeași inconștiență. Pentru ca România să se pregătească pentru anul 2030, investiția trebuie făcută în școală, în educație, statul fiind cel care trebuie să investească în știință și în cercetare.

Resursa umană și potențialul natural (calitatea solului, pădurile virgine, ariile protejate) sunt principalele resurse care pot face din România în foarte puțin timp unul din actorii economici cu greutate la nivel internațional. Condiția fundamentală este să concepem contribuția noastră ca cetățeni responsabili, ca o donație și nu ca pe o obligație socială!

Articolul original

Share

Comments are closed.